| |
|
| |
|
| |
| |
| |
Olarule ai grija! Tu chinui sfintul lut
Din care-n ziua-ntiia fu modelat Adam.
Pe roata ta vad mina cea fina-a lui Bahram
Si inima lui Kosru. ia seama, ce-ai facut?
De mii si mii de veacuri se-nvirt in spatii astri,
De mii si mii de veacuri zori si afintituri sunt.
Sa calci usor, ca, poate, farima de pamint
Pe care-o sfarmi - alt'data erau doi ochi albastri.
Priveam uimit olarul cum harnic modela
Deodata auzit-am bucata de argila:
Rugindu-l pe soptite: 'Framinta blind, ai mila!
Un om la fel ca tine am fost si eu cindva'.
Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.
De vrei sa-ajungi la pace si seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.
Cel ce-a cules in viata al Cunostintei Mar
Pe-adevarata Cale purta-va pasii sai
Numai acela stie ca azi e ca si ieri
Si miini va fi asemeni cu Ziua cea Dintii.
Un vint de miazanoapte a vestejit azi floarea
Pe care o cintase in zori privighetoarea
N-o plinge insa. Roza se va-nnoi mereu
In timp ce noi dormi-vom in tarna somnul greu.
In valmasagul vietii acei sunt fericiti
Ce cred ca le stiu toate, si cei ce totul neaga
Si eu am vrut sa-mi fie cunosterea intreaga
Si-azi pizmuiesc pe orbii pe cale intilniti.
Cortina sortii-i trasa si nimeni n-a patruns
Destinul plin de taina ascunsa in culise.
Am cautat o viata dar n-am aflat raspuns.
Intrarile enigmei ramin mereu inchise.
Sunt gata de plecare - si timpul ce mihnit e!
Din mii si mii de perle doar una am strapuns.
Idei fara de numar ramin netalmacite,
Pe tarm un cer de ginduri ramin fara raspuns.
In sfere fara nume inalt m-am avintat,
Dar zboru-a fost cadere in cercul pamintesc.
Si n-am avut cui taina aici s-o-mpartasesc
Si plec pe-aceesi poarta pe care am intrat.
Pe drumul Cunostintei, spre fascinanta Mecca,
Vot toti sa mearga. Unii il cata ceas de ceas.
Ca l-au aflat zic altii. dar intr-o zi un glas
Are sa strige: 'Nu e nici drum si nici poteca!'
Cind te-a secat de lacrimi viata care doare,
Gindeste-te la roua din viata unei flori,
Si cind ai vrea ca noaptea din urma sa coboare
Gindeste la trezirea unui copil in zori.
Olarul sta in fata rotii. Cinta.
El modeleaza solduri si ulcioare.
El cranii mindre de sultani framinta
Si ofilite miini de cersetoare.
S-aspiri aici la tihna - ce trista nebunie!
Nebun si cel ce crede in pacea viitoare.
Curind te vei intoarce sub chip de iasomie
Pe care un netrebnic o va calca-n picioare.
Asculta! Macii rosii isi trag rubinul pur
Din singele fierbinte al unui imparat.
Iar vioareaua-si scoate culoarea din azur
Din ochi adinci de fata care-a iubit curat.
Olarule ai grija! Tu chinui sfintul lut
Din care-n ziua-ntiia fu modelat Adam.
Pe roata ta vad mina cea fina-a lui Bahram
Si inima lui Kosru. ia seama, ce-ai facut?
De mii si mii de veacuri se-nvirt in spatii astri,
De mii si mii de veacuri zori si afintituri sunt.
Sa calci usor, ca, poate, farima de pamint
Pe care-o sfarmi - alt'data erau doi ochi albastri.
Priveam uimit olarul cum harnic modela
Deodata auzit-am bucata de argila:
Rugindu-l pe soptite: 'Framinta blind, ai mila!
Un om la fel ca tine am fost si eu cindva'.
Cel ce creat-a stele si-ntreaga vasta lume,
Cind a creat durerea s-a depasit pe sine.
Voi buze ca rubinul si voi, pleoape fine,
Cite sunteti acolo sub tarna fara nume?
Treci vesel prin viata! Sub cer, ratacitoare,
Vor trece pururi inimi. Si sufletu-o sa cheme
La despartire trupul. iar craniul care geme
De patimi, o sa-l calce olarii in picioare.
Hain, am spart paharul de-o lespede aseara
Dar mi-am intors privirea cu groaza si rusine.
Si-am auzit din tandari mustrarea lui amara
'Am fost asemeni tie, vei fi si tu ca mine'.
Cind am sa trec prin moarte, mi-oi desfrunzi atomii
Precum de vint si ploaie se scutur' toamna pomii.
Si am sa ies din lume voios printr-o spartura
Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgura.
O mie de ulcioare, acasa la olar,
Vorbeau in soapta. Unul strigatu-mi-a: 'Omar,
Evoca pe olarii si pe cumparatorii
Ce-am fost de mult sub astrii, de aur, rotitorii'
Artistica e cupa. Noi toti am admirat-o
Si-am pus pe dulcea-i frunte saruturi mii si mii
Dar timpu', - acest zanatec olar, ce-a modelat-o,
Tot el o sa se-amuze, spargind-o intr-o zi.
Cel care prin stiinta ajunse pin'la stele
Fu refuzat de taina de dincolo de ele.
Si-acum sta ca si bolta pe spate rastignit,
Uimit in veci de astri si pururi ametit.
Exista-o usa-ascunsa ce-nchisa sta mereu.
Si este-un val prin care razbat graiuri straine.
De tine se vorbeste acolo si de mine,
Dar valul cind cadea-va, tu n-ai sa fii, nici eu.
Un calaret se pierde in negura-nserarii.
Ce drum l-asteapta oare la marginile zarii?
Paduri? Cimpie strearpa? - Nu stiu. Iar miini, ce scrie?
Va fi intins pe iarba, ori sub ea? Cine stie?
De ce incertul miine te tulbura mereu?
Caci nu-ti sta in putere sa-i schimbi de astazi fata
Traieste-adinc prezentul! Iar miini? Nici Dumnezeu
Nu ar putea sa spuna ce taina-ascunde ceata.
Dincolo de pamint si infinit,
Catam sa aflu cerul unde vine.
Si-un glas solemn atunci s-a auzit:
'Si cerul si infernul sunt in tine'.
Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o infringe.
Cind ti se-ntinde-o mina, 'nainte de-a o stringe,
Gindeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.
Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai,
Nadejdile, -ascunse sa-ti stea de lumea toata.
In zimbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.
O, tinar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Putinul sa-ti ajunga, si zavorit in tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.
Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neincetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un intelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l intinde.
Renume de-ai sa capeti. hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-o crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu pe nime?
Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata,
Curatul singe scoate-l din gituri de ulcioare.
Caci, in afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.
Cel care are piine de astazi pina miine
Si-un strop de apa rece in ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?
Cind zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le in taina, ascunde-le-n tacere.
Atit timp cit ti-s limpezi si vaz, s-auz si grai -
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.
Asculta marea taina: cind prima dimineata
Ilumina cuprinsul, Adam era deja
Faptura cea mai trista, si-ndurerat chema
Sa se intoarca noaptea, sa vina iarasi ceata.
De la-nceput voit-am sa ma cunosc pe mine,
Si-apoi de mine insumi, de ce m-ai despartit?
Si daca-n ziua-ntiia m-ai vrut mereu cu Tine,
De ce apoi, bezmetic, in lume m-ai zvirlit?
Nu-i nici un om pe care absenta ta nu-l doare,
Pe toti iluminatii i-ncinta-a Ta splendoare.
Desi spre om privirea-Ti nu vrea sa se incline,
Nu-i nimeni sa nu fie preocupat de Tine.
In ziua cind tot cerul s-o prabusi - cind ceata
O sa orbeasca astrii si s-or intuneca,
Te voi opri pe cale si te voi intreba:
'Cind singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viata?'
|
|
| |
| |
| |
| |
|
|
|
|
|
Prezentare
Brosura
